Curcanul

" Era sfârșitul anilor 90, Ajunul Anului Nou. Lumea se pregătea să intre în noul mileniu. Treabă era destulă peste tot. Sor'mea făcea lupte cu un lighean de cocă, frate-miu se chinuia c-un covor, iar eu trăgeam de timp cu niște bibelouri. M-a trezit mama cu strigătul ei venit dinspre bucătărie. Știam că odata ce intru în zona crepusculară, risc să nu mai ies întreagă. Anul trecut, în aceeași perioadă, mi-am pierdut inelul preferat, acolo, in bucătărie. Sor'mea a zis că l-a văzut în salata beof.
Cică l-a-nghițit mamaie ca pe aspirină!
 -Ia oala aia mare și pune-o pe foc ! mă direcționa mama. Acu' vine tactu' cu curcanu' și noi nu suntem gata!

 Curcanul era vedeta mesei. Mama voia să se dea mare.
 -Anul ăsta renunțăm la porc! E banal! Aceleași sarmale înecate în ulei și friptură unsuroasă! Șorici , tobă și cârnați grețoși! E o nouă epocă, trebuie să facem o schimbare majora în viața noastră, dacă vrem să ținem pasul cu omenirea! Curcanul e noutate, e bun gust, e sofisticat! Facem răcitură și friptură cu sos de muștar și merișoare!De unde o fi găsit mama merișoare, habar n-am. Cert e ca la vremea respectivă, noi, copiii, credeam că aceste merișoare sunt niște mere mici, culese înainte să se coacă.  Tata ar fi gustat niște șorici, dar nu s-a înțeles cu mama și a plecat dis de dimineață la țară, unde aveam un unchi care creștea păsari, printre care și câțiva curcani.
" Vezi ce-alegi, să nu fie bătrân!" i-a strigat mama, înainte sa iasa din casă. "-Hei...de parcă-mi arată buletinu' " a bolborosit tata, ieșind pe ușă.

 -Ia du-te jos la magazin și ia pâine, că închide la două! Se răstește mama la mine. Hai, că acu' vine tactu' cu curcanu’!
 La magazin era coadă, pesemne tot cartierul știa ora de închidere.  În fața mea erau câțiva copii care cumpărau cola cu Moș Crăciun și câte 10 pâini. Mama nu imi spusese câte să iau, așa ca am luat și eu tot zece. "Sper să ajungă" imi ziceam.  Când am ajuns în fața blocului, am văzut un nor negru care ieșea de pe geamul nostru de la bucătărie.  Am alergat pe scări și când am intrat, am auzit-o pe mama:
 -Ai lăsat oala pe aragaz ... fără apă în ea! Bună ispravă... Lasă ușă deschisă, să iasă fumăraia! Frate-miu se tăvălea de râs în baie, să nu-l vadă mama. Eu nu m-am putut abține și am pufnit!
 -Nu mai râde că proasta, treci și curață usturoiu', că acu' vine tactu' cu curcanu' !
 Îmi mușc buza și execut.
 -De ce e ușa deschisă? Se aude tata din hol.
 -Bine c-ai ajuns! Unde e? L-ai adus ? E mărișor? Îl întreabă mama, cercetîndu-l cu privirea.
 -Cine? Spuse tata nelămurit.
 -Curcanul!!
 -Aouleu ... l-am lăsat în tren! "

O scurta povestioară pe care am scris-o anul trecut, cu o altă destinație. Râsul face bine, nu-i așa?


sursă foto- pinterest.com