Daca as avea o lada cu amintiri, cred ca de Craciun as sterge-o de praf si as scoate-o la lumina. Apoi as lua cu drag din ea, amintire cu amintire si as atarna-o in brad. Imi place sa imi amintesc de copilarie, de noptile frumoase de Ajun, cand mama infasura sarmale iar eu cu sora mea impodobeam bradul iar apoi urmaream cu tata jocul luminitelor colorate ascultand colinde . Tot intr-o noapte de Ajun credeam ca l-am zarit pe Mos Craciun trecand cu sania pe sub fereastra noastra....Erau seri magice ...
De ce este oare Craciunul o sarbatoare facuta atat de mult din amintiri? De ce ne aducem aminte de copilaria noastra si parca tanjim dupa acele clipe linistite si calde?Oare atat de mult s-a schimbat lumea in care traim?Asa de mult ne-am schimbat noi? Mai suntem oare aceeasi? Cert este ca timpul este nemilos si trece cu repeziciune. Oricat de mult ne-am dori sa ramanem copiii aceia zburdalnici , ne este greu. Parca fiecare zi ne afunda si mai mult in lumea noastra de adulti si ne face sa ne gandim doar la problemele cotidiene si devine din ce in ce mai greu sa simtim Spiritul Craciunului asa cum il simteam in copilarie!
Totusi, incerc din rasputeri sa creez in jurul meu Magia Craciunului si sa simt Spiritul acestei Sarbatori, tare dragi mie. Sufletul imi rade la auzul clinchetelor de clopotei sau la sunetul colindelor. Mirosul de portocala ma face sa zambesc si parca imi imaginez bradul impodobit si masa de Craciun. Si blogul....da , blogul :) Aici simt ca toate gandurile mele sunt auzite,intelese si bineiteles, impartasite. Daca as zari si cativa fulgi de nea zilele urmatoare...macar de Ajun....
Sa aveti sarbatori pline de zambete,dragii mei si sa creati in continuare amintiri frumoase :)
Postări
